Biblioteca vie

„Biblioteca vie” e o activitate care ajută societatea să facă cunoștinţă mai îndeaproape și să comunice la modul direct cu gay-ii, lesbienele, bisexualii, transgenderii și cei apropiaţi lor. În cadrul pride-ului, acest eveniment s-a organizat deja câţiva ani la rând și se bucură de o popularitate tot mai mare.
Luând în consideraţie experienţele din trecut cu privire la „istorisirea” cititorilor despre viaţa persoanelor LGBT și a celor apropiaţi lor, organizatorii au decis de astă dată să facă acţiunea ca una destinată unui anumit grup-ţintă. La „biblioteca vie” au fost invitaţi exclusiv studenţii de la catedra de știinţe sociale a unei universităţi pedagogice din capitală. Și, din punctul meu de vedere personal acest fapt a îmbunătăţit calitatea activităţii „instituţiei” în cauză, fiindcă tinerii veniţi au putut pe îndelete și într-o atmosferă foarte binevoitoare să citească „cărţile” propuse și să se clarifice cât de cât în propriile gânduri și viziuni.

Esenţa însăși a „bibliotecii vii” constă în faptul că cititorii au făcut cunoștinţă cu persoanele pe care puţin probabil le-ar întâlni în viaţa reală. Și dacă chiar s-ar fi ciocnit cu ele, atunci cu siguranţă n-ar fi fost posibil să discute deschis despre toate îi interesează cu adevărat. Pe de o parte, e vorba de următoarea încercare a reprezentanţilor comunităţii LGBT să vorbească despre sine, pe de altă parte e vorba de o mare încercare pentru ascultătorii înșiși, cărora, cu siguranţă, le e frică de îndrăzneala și curajul „cărţilor” și, desigur, de propriile prejudecăţi cu privire la aceste „ediţii”. Așa că, de facto, „biblioteca vie” lucrează concomitent pe câteva fronturi – contribuie la spulberarea stereotipurilor, oferă posibilitatea de a vedea și a auzi o informaţie veridică cu propriii ochi și propriile urechi, oferă o impresie mai clară „cărţilor” despre ceea ce gândește societatea despre ele, iar asta înseamnă că le sugerează geneza fobiilor într-un cerc social concret.

Anul curent cititorilor li s-a propus cititorilor cărţi cu următoarele conţinuturi: „Cuplu homosexual”, „Gay” (în două versiuni diferite), „Mama unui gay” și „Lesbiană”. Fiecare dintre aceste cărţi a fost citită mai mult sau mai puţin de circa cincizeci de viitori lucrători și asistenţi sociali.

Cel mai complicat a fost pentru cititori a înţelege că nu se poate a nu admite sau a trata cumva homosexualitatea din copilărie. Practic fiecare dintre „cărţile” participante a trebuit să demonstreze această axiomă și să relateze propria istorie de conștientizare a faptului că el/ea sau persoana apropiată lor  nu e așa ca toţi, că dânsul are o altă orientare sexuală decât majoritatea oamenilor din jur. Au fost nevoiţi să explice cât de dificil decurge procesul acceptării de sine și cât de complicat e să recunoști propria neasemănare cu alţi oameni, societăţii întregi.

 „Cărţile” își împărtășeau în mod deschis impresiile și, văzând această dorinţă de a povesti despre toate fără ascunzișuri, cititorii puneau întrebări. Ele erau foarte multe și, de fiecare dată, era vorba de un nou aspect, o privire nouă, un nou interes. Spre exemplu, cuplul homosexual a fost întrebat despre cum și de ce  au hotărât să fie împreună, cum vor educa copiii, există discriminare din partea rudelor sau persoanelor necunoscute, cum la ei se constituie viaţa de familie și sunt frecvente infidelităţile în cuplurile de acest fel. Gay-ii și lesbienele au mai fost întrebate dacă au încercat să construiască relaţii intime de tip tradiţional, cu ce fel de probleme s-au ciocnit după ce au recunoscut că sunt de o altă orientare sexuale, cum s-au schimbat relaţiile cu prietenii, colegii și rudele. Cititorilor le-a fost interesant ce reprezintă în sine pride-ul și pentru ce-i organizat, care ar fi menirea acţiunii publice, în ce măsură e deschisă și prietenoasă comunitatea însăși faţă de persoanele necunoscute, s-ar putea să vină altcineva la activităţile preconizate în cadrul festivalului „Curcubeul peste Nistru”.

Desigur la toate întrebările au fost date răspunsuri. Unele dintre ele au fost direct izbitoare și hotărâte, altele, dimpotrivă, au dat de gândit, însă îndoieli în veritabilitatea și sinceritatea „cărţilor” n-a rămas pentru nimeni. Probabil anume din acest motiv cititorilor le apărea periodic un interes referitor la faptul cu ce ar putea ei ajuta în a spulbera mai multe stereotipuri care domnesc în societatea moldovenească. Iar acest fapt deja vorbește despre primele rezultate de activitate ale „bibliotecii vii” și ale  seminarelor  și a Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” în ansamblu.